Au mai rămas 4 zile până când noul an va “izghi” cu piciorul uşile caselor noastre, iar eu încă nu ştiu cum şi unde o să mă găsească această clipă… Ca aproape în fiecare an, probabil că mă voi decide în ultima sau penultima zi :) .
Între timp, tot mai des mă prind la gândul că analizez anul care aproape că a trecut… 2009 a adus puţine schimbări în viaţa mea, dar esenţiale…
Am ajuns, din nou, să trăiesc singură, lucru foarte important pentru mine, zona spaţiului meu intim fiind destul de mare, ceea ce mă face să mă sufoc împărţind garsoniera mea micuţă cu încă o persoană.
Mi-am schimbat locul de muncă şi, în pofida unor evenimente din ultimul timp, legate de acest aspect, am senzaţia că totuşi e locul unde mă voi reţine o habă de vreme şi sper că vor începe să-mi crească un pic penele…
Am întâlnit şi cunoscut mulţi oameni, unii dintre ei mi-au devenit foarte dragi într-un timp destul de scurt… Alţii m-au întristat şi m-au făcut mai puternică… Alţii şi-au trecut numele în agendă şi atât… Un “cineva” şi-a scris însă numele cu caps lock şi bold în viaţa mea, ceea ce face şi mai semnificativ anul care a trecut…
Regrete?….
Îmi pare rău că anul acesta Moş Nicolae a uitat de mine… Pentru prima dată…
Îmi pare rău că 2009 m-a despărţit de unii oameni… colegi de facultate… foşti colegi de lucru… prieteni… Sunt oameni pe care îi văd din ce în ce mai rar… unii nu mai sunt în ţară… alţii sunt, dar, ca şi mine, au din ce în ce mai puţin timp pentru prieteni… Unele relaţii au avut de suferit… Mă dor cele care s-au rupt din vina mea… Păcat…
Îmi mai pare rău că anul 2009 va purta pe umerii săi greutatea unui aprilie mult prea trist pentru o ţărişoară atât de mică şi atât de … caldă, până la urmă…
Îmi pare rău că 2009 l-a luat cu el pe cel care ne-a iubit mamele şi nu se temea de moarte… am plâns şi o să mai plâng… a doua oară în viaţă am plâns pentru un suflet pe care nu l-am cunoscut niciodată. Prima dată am plâns la moartea bunicului meu, pe care l-am văzut o singură dată în viaţă şi atunci în sicriu….
***********
E duminică seara… Afară ninge măşcat… E pentru prima dată în viaţa mea când nu am brăduţ împodobit în casă… Oftez… Mi-e dor de o zăpadă ca în copilăria mea de la Cuhureşti… Mi-e dor de cadourile de sub brad şi dulciurile de sub pernă, nu de dolarii trimişi de tăticu prin transfer din care să-mi cumpăr singură cadou… Mi-e dor să fiu trezită de vocea blajină a mămicăi: “Nikuţa, bună dimineaţa…! Hai trezeşte-te, nu-i frumos să întârzii, locuind chiar în nasul şcolii”….
***********
Alarma e programată la 5.45… Mai vreau un ceai, un pic mai mult timp şi mai mulţi oameni buni… 2010, crezi că poţi să faci asta pentru mine?……
si totusi a fost un an frumos 2009
când vrei să vezi frumos, vezi frumosul… când vrei să vezi partea tristă, aia vezi.. eu azi sunt mai tristă şi aşa mi-a venit mie să scriu… cu siguranţă, 2009 a adus şi lucruri bune.. şi un Moş Nicolae uituc… :)
maine sa fii mai vesela si sa scrii despre partea plina a paharului..
Dar ce ai fi dorit să îţi aducă Moş Nicolae în acest an? :)
Paul, eu când sunt veselă, nu mi-i a scrie pe blog… :)
Radu, Moş Nicolae ştie prea bine tot ce vreau eu… La fel şi Moş Crăciun :) :P
Am stat eu zilele astea, si tot asteptam cine din bloggeri va face bilantul anului 2009, si in sfirsit Cristina ai satisfacut asteptarile mele :).
(imi apar idei de moment, as vrea sa le dezvolt, adica sa-mi deschid un blog, dar deja parca imi pare ca n-am ce spune).
Daca imi permiti, voi face si eu un mic bilant referitor la anul 2009, care iata iata ne lasa.
Pentru mine a fost anul calatoriilor, anul peripetiilor, anul cind pentru prima data real am vrut sa trag un pumn in mutra unui cetatean. Mi s-a parut initial ca a fost un an, linistit, fara schimbari esentiale, cuprins de rutina; dar imediat mi-am amintit de zicala “Nu aduce anul cit aduce ceasul”. :) ceasul a adus in viata mea o noutate. Nu cer nimic deosebit de la 2010, doar sanatate, curaj, tarie de caracter, si ce-o mai vrea el.
Cristina la multi ani!
Iată că anul trecut n-am reuşit să răspund la acest comentariu… :) Mă bucur că ai avut un an atât interesant şi îţi doresc ca în anul care vine să tragi un pumn în mutra cuiva când vei dori să faci asta :D Mulţumesc şi la mulţi ani, Marina! :)
“îţi doresc ca în anul care vine să tragi un pumn în mutra cuiva când vei dori să faci asta”
WTF? :))) in ultimul timp promovezi bataile, violurile :))) wtf ))
Paul, dintotdeauna am promovat dreptatea… Nicidecum nu o fac acum pe moralista, doar că mă sufocă nedreptatea care ne loveşte zilnic în moalele capului… Pur şi simplu mă sufocă. Şi simt că degrabă o să am nevoie să fac ceva altfel decât am făcut până acum, pentru că aer e tot mai puţin în jur din cauza asta…
Pe tine promit să nu te bat, dacă de asta îţi făceai griji :D
unde vezi nedreptate? in jur totul e roz, pur şi virgin, curat, limpede..
Ah, Paul… Împrumută-mi ochii tăi! :P :)
Cristina mersi de urare :)
Paul zicea de mine ca “in ultimul timp promovezi bataile, violurile”.
Paul, gata mi-a trecut, sunt cumintica.
Marina, de promovarea bătăilor şi a violurilor Paul m-a acuzat pe mine, aşa că stai liniştită :)
Cristina cind viatza vine cu dungi albe si negre mergi inainte si cind ajungi la una alba mergi de-a lungul ei nu dea latul si viatza are gust de piersik atunci!!!!!!!
sooper tare mi-o plakut eshti bravi
B.I.
Ion, de-am mai bine merg de-a latul, ca să nu încurc şi să încep a merge de-a lungul pe una neagră :D Ms mult… Tu rar lauzi, aşa că… ms!! >:D<
eu nu ca rar laud…eu in general nu prea laud….
ap “nu prea” – asta şi înseamnă rar :P da ideea e că.. da, fff rar lauzi şi eu sunt fericită că am avut fericita ocazie a excepţie… :)