Azi, cred că pentru prima dată în viaţă, am primit plăcere de la călătoria cu taxi-ul… Azi pentru prima dată m-am lăsat pe bancheta din spate, privind prin geam, ascultând în căşti la maxim muzică retro, lăsând razele de soare să-mi alinte privirea…

Pentru prima dată nu am stat încordată, din cauza că întârzii groaznic şi că, of, Doamne, iar mi-a nimerit cel mai adormit şofer din lume… Nu am stat ca pe ace, cocoţată în spatele şoferului, încercând, cât de dulce şi frumos pot eu, să-i explic că… poate totuşi e mai rapid dacă o cotim pe Columna încă de lângă medicină, unde e mai liberă circulaţia, şi nu de pe Puşkin, unde, indiferent, ambuteiaj sau nu, tre’ să admiri poponeţele multiplelor troleibuze, să aştepţi toate maşinile care încearcă să iasă din aşa-zisa parcare şi, of….

Azi nu au fost toate astea… pentru prima dată nici pentru o clipă nu m-am gândit pe unde merge şoferul… azi nu întârziam…

Eu admiram soarele care se iţea somnoros de după orizont, la 6.30 (ruşine lui! Eu m-am trezit la 6.00)… ascultam Your favorite toy şi visam… Am la ce visa… am 22 de ani şi 7 miliarde de vise…

Mi-e tare dor de el… de cel care mă iubeşte enorm, deşi nu mi-a spus-o niciodată…

*****

În prima clipă când l-am văzut, am rămas fermecată de albastrul tulburător al ochilor lui… Un albastru de care vezi doar în cer, vara… O privire adâncă şi pură, care s-a întâlnit cu a mea pentru o clipă, dar s-a pierdut repede în mulţime… Iar privirea mea a rămas ţintită locului, buimacă, larg deschisă, urmărind-o pe a lui… Eram pierdută… Într-o clipă am ştiut că îl iubesc şi că pentru el aş face aproape orice pe lumea asta…

Timpul trecea… Ne apropiam tot mai mult… Când a început să mă iubească şi el, nu ştiu… “El doar cu tine e aşa”, spuneau toţi cei care ne vedeau împreună…

Iar zâmbetul lui… ah, cât i-am mai furat zâmbetul… cu câtă disperare i l-am cerşit şi i-l mai cerşesc şi acum… Prostuţa de mine, de unde să ştiu cât de mult se ataşase şi el, între timp, de mine?… De unde să ştiu că ziua lui începea frumos numai dacă îmi dădea un sărut, pe furiş, în zori de zi… în timp ce eu încă dormeam… de unde să ştiu că peste tot mă căuta cu privirea, iar când mă vedea, i se lumina privirea de două ori mai tare?… De unde să ştiu, dacă el nu mi-a spus-o niciodată???

citeşte mai departe