Suntem cu toții cuminți, până la o vreme… Suntem cuminți pentru că așa suntem educați de mici, să respectăm oamenii, să ne comportăm cu ei așa cum am vrea să se comporte și ei cu noi, bla-bla-bla, dar aaaaaaahhhhh!!!!

Se întâmplă uneori că ești călcat pe coadă așa de tare și taman acolo unde te durea și așa.. Și atunci crapă răbdăul. Atunci te întorci frumos cu fața spre cel care te-a călcat, îl apuci de umeri și începi să-l zdruncini cu toată puterea, de să i se împrăștie creierul pe pereții craniului, să-l lovești cu capul de locul cela unde te-a călcat și să-l pui să-ți lingă rana cu veninul ce-i zace în limbă, apoi să iei un cuțit, să-l tăvălești prin sare și să răscolești rana care-l doare pe el cel mai tare!!!

Iată așa dorințe am eu de la o vreme… Sumbre, păcătoase și… sărate. Sunt sigură că mulți au astfel de dorințe.

Și ce facem noi în schimb? Ne uităm urât, în cel mai rău caz, da poate chiar și-i zâmbim forțat și fals celui care ne provoacă atâta mamă de durere – „nicio problemă, se mai întâmplă”.

Nu! Niciun fel de gheaghea Vanea! Pe mine mă doare, tu îmi torni piper roșu pe rană, deci meriți să-ți înfig un stilou în ochi și să-ți arunc și un pumn de sare în față! Meriți!