Străină… străină de tot…
… atunci când descopăr un cântec de care mă îndrăgostesc şi care-mi face sufletul să se rupă în şapte… atunci când redescopăr un cântec din copilărie, pe care nu l-am auzit de 10-15 ani, dar ale cărui cuvinte le cunosc perfect și care îmi frământă mintea cu o durere dulce pe care o poate provoca doar dorul surd al anilor fără griji… atunci când o melodie mă răvășește până în adâncul ființei și simt nevoia să împart cu cineva starea asta… atunci când la auzul acestui cântec, o persoană apropiată, de la care aștept cel puțin un „of” plin de nostalgie, îmi răspunde, glumind, „not my style”…
… atunci când revăd „Take, Ianke și Cadâr”, cu fibrele sufletului încâlcite ghem de dor de părinți și regret pentru mine, copil neascultător ce sunt, iar aproape toată sala moare de râs la auzul replicilor amuzante și ingenioase ale lui lui Take și Ianke, fără să înțeleagă tristul din spectacol… și e atât de mult trist acolo!
… atunci când aud în jur că o oarecare Lady Gaga are o nouă piesă „super”, iar atunci când spun că tare vreau să merg la concertul Larei Fabian, sunt întrebată de patru persoane „cine este Lara Fabian”… atunci când mă simt străină…
… atât de des străină de tot…
senzație cunoscută
și dezamăgitor într-un fel cînd lucrurile sensibile și dragi ție sunt tratate cu indiferență de către ceilalți ….
da… de aceea și devenim din ce în ce mai distanți, mai reci și mai precauți cu oamenii.. așa le trebu, dacă nu înțeleg :D
cat de bine te inteleg…le tot zic unora ce placere mi’ar face sa merg la un concert de jazz si nicio reactie…lasa si tu, eu ma consolez zicandu’mi cat de speciala sunt :P dar acum serios….mi se intampla sa mai dau de cate unu’ ca mine, si atunci imi vine sa’l strang in brate si sa’l iau la pupacit! :))
Marcelina, sunt aproape sigură că toți așa ne simțim, la un moment dat… Inclusiv cei care ascultă manele și nu înțeleg de ce restul nu sunt pătrunși de aceste melodii „așa dușevnye” ;))
nu te cunosc bine, dar te respect si … poate vreodata am sa stau la o masa cu tine si am sa comunic… imi pari prea interesanta pentru a trai aceasta viata si sa nu te cunosc bine…
Sergiu, fiecare cuvânt e reciproc… Mai mult de atât, am impresia că facem parte din aceeași proximitate a străinătății despre care vorbeam mai sus…
pisicuțul ăla adorabil m-a distras de la orice lectură :)
eeeee, nu mai pun dar poze pe blog ;))