Adevărata faţă a omului poate fi văzută în momentele de panică ale acestuia, da? Iar vorbind concret despre societatea noastră, alintată cum este ea, momentele de panică se reduc la situaţiile în care confortul omului este pus în pericol.

Cum altfel? Peste noi cutremure nu dau, ultimul care s-a simțit mai binișor a fost prin 2004-2005… Ploi, la fel.. A fost o ploaie mare prin 90-92, nu ţin minte exact, straşnică ploaie, mi-e groază să-mi amintesc…

Bun, acum despre adevărata față a noastră, a celor care suntem, aparent, cuminți și educați. Cea mai relevantă situație în care omul poate fi văzut până în măduva coastelor este șezutul într-un rând enorm. Ca sălbaticii. Privim cu răutate. Cel de alături ar putea atenta la bucata noastră de carne vie. E destul ca unul să treacă mai în față, din diferite motive, poate să privească ceva mai de aproape, poate să întrebe până la ce oră lucrează, că toți sar în cap: „Cața-cața-cața!”… citeşte mai departe