Stă în mine un țipăt, gata-gata să se rupă de pe buze… Nu știu de unde izvorăște…Nu știu ce îl oprește atâta amar de vreme să erupă…
Uneori, serile, mă simt bolnavă… așa de bolnavă moral… Este o stare de o tristețe grea și deasă… Parcă simt cum mi se împiedică respirația de pe buze, se rostogolește calică până pe la mijlocul gâtului și acolo se încâlcește cu țipătul nestrigat și… crește în el… Urăsc și mă complac totodată în starea asta… Pe cât e de grea, pe atât e de unică… Unica în care nu e loc de altcineva…
Senzație că sufletul sau ceea ce numim noi suflet, acolo, la mijlocul pieptului, este strâns într-un pumn mare și bătătorit… atât de vie această senzație…
Dar, aaahhh…. țipătul! În ce pădure să merg să-l smulg din mine cu mâinile pline de sânge, să-l tai cu o bucată de sticlă, găsită în glod…? Mi-a zâmbit tristețea… iar eu i-am zâmbit înapoi… Nu se poate să-i zâmbești, voi să nu-i zâmbiți… Ea, neiubită fiind prin esența ei, se atașează disperat de cei care au lipit-o măcar odată la piept…
Tu prin aceasta ai dorit să ne zici că problema ecologică în ţară e straşnică şi că în orice pădure poţi găsi bucăţi de sticle lăsate de consumatorii simpli? :D
nu asta am vrut să zic… și tu știi asta foarte bine… dar apreciez că ai vrut să mă faci să zâmbesc… :)
Nu gata, blea. M-am zaibit. Chiar nu se poate blea de dus la kino ca oamenii sau de primblat prin oraș seara. Blea, parcă sunteți doi copchii care umblă cu fofârlica. În cel mai rău caz, blea, uitați-vă la Emmanuele și faceți sex dacă nu sunt bani pentru kino.
Nu vă jeluiți că nimeni în afară de voi nu vă poate ajuta. Dacă vrei să trimiți situația de la lucru trimite-o, pe drumuri nu vei rămâne.
Blea, șii mujîk odată și odată chiar dacă încă domnișoară ești.
Șii, blea tare.
Nu te vâpendri atâta pe blog, și mai ascultă cântece normale ca oamenii da nu breduri depresive. Prindi kaif.
Poh… :) Ca un pahar de apă rece peste față… :) Amu treci la cabinet! :D
1. Am scris asta ieri, aveam așa o stare, iar eu în așa momente nu am nici dorință, nici voință pentru a merge la film sau la plimbare.
2. Kakoi doi copchii? Ce am scris e legat doar de mine și nicidecum de Radu.
3. Teorii despre faptul că nu tre de jeluit, că totul ține de noi, pasib, ne nado ;) Eu singurică tot știu pe de rost, teoretic. Și știu că ai și tu momente când te gruzești strașnic și îți vine să scoți ochiul cu tocul celui care se apucă să te învețe viață și care crede că știe de ce ai tu nevoie în acel moment.
4. Nu situația de la lucru e cauza.
5. Mujik nu sunt, nu vreu și nici n-oi fi.
6. Nu mă vâpendresc pe blog, mă descarc… Asta ca să pot zâmbi zilnic și să nu mă plâng celor ce mă înconjoară. E spațiul meu de niorlăială și cine atentează la el…. vezi aici ce-i fac http://cristinavicol.com/2010/03/21/cand-crapa-rabdaul-%C8%99i-ai-un-cu%C8%9Bit-la-indemana/ :D
7. Muzica pe care o ascult e, în general, subiect aparte, bagă de seamă. Vezi linkul de mai sus :D
Cam asta… Și vobșe, de când tu cu anonimul te tusui? :-?
da și vreu așeea șâfac, vlea.
care apă rece dacă e chipitoc afară.
nahrena să scrii atâta, e șî fă bani.
Eu iaca ce am observat… chiar dacă e anonim, da scrie cu diacritice. exemplu bun de urmat :)
Da, și asta tare miroase a un băiat cu nume care începe cu E, chiar și stilul de a scrie… Da poate greșesc… :)
eu chiar și în anonimat, blea scriu cu diacritice. Cristina, și ce dacă ni-i lene să pun Eugen la name, tu jă poniala, nu ca unii care caută tipa compromat. așa ni-i poh.
ăăă….. da :D
You are a strong lady and you can find a way out! I eto proideot :)…esli uje ne proshlo. O zi extraordinara iti doresc!
Mulțumesc, Liuba! Da, i eto toje proideot… :) Toate trec…