Să vrei. Trebuie să ai curaj să vrei. Când începi să vrei, pe jumătate ai. Acolo. În lumea care se deschide când încui seara ușa apartamentului pe dinăuntru.
Uneori doare să vrei. Alteori începi să vrei și în asta găsești tot ce ai vrut. Gata. Vrei. Acum nici nu mai trebuie să vrei. Dar continui să vrei, pentru că atunci când încetezi să vrei, simți nevoia să vrei iar.
Din momentul în care îți conștientizezi existența, vrei. De multe ori în a vrea găsești mai multă fericire decât în a obține ceea ce vrei. Iar când înțelegi asta, doare. Din nou. Și iar trebuie să începi să vrei. Ceva ce îți va fi și mai greu să obții. Ceva ce te va face mai mult timp să vrei.
Trebuie să ai curaj să vrei. Pentru că doare. Doare când vrei. Doare când nu vrei. Doare când ai vrut și nu ai avut. Doare când ai vrut, ai avut, dar ai înțeles că nu asta ai vrut. Doare, dar vrei.
vrei, nu vrei… joc de cuvinte
da și nu doar… chiar m-am încâlcit în a vrea, a avea, a nu putea avea… în miliardele de gânduri și dorințe care se perindă prin cap în fiece secundă… cașă din topor, nu alta…
si eu fac uneori asa joc de cuvinte! Frumos!
mulțumesc… în jocuri de cuvinte te poți ascunde uneori…
kiar ştiu despre ce vorbeşti aici…
sper… cred… până la urmă, noi toți ne asemănăm, în dorințe, în esență, în tot, oricât am vrea noi să credem că suntem unici, și nimeni nu-i așa de „altfel” ca și noi…
chiar aseară mi-am dat seama de ceea ce ai scris aici
dar necătând la orice, trebuie să mergem înainte, cât de tare am vrea sau nu am vrea, ne-ar doare sau nu ceva
da, așa cred și eu…
dar de ce așa trist, parcă? te-a durut? 
Te-am-mplântat-n blogroll-ul meu Cristino.
Cristina, inca odata m-am convins ca esti un geniu in tot ce faci si i-mi place cum gindesti enorm…..Bravoooooo
Vicutzza, mulțam!
geniu 
nu știu… pur și simplu uneori dorm prea puțin 