„Bang! Bang!”

Într-o clipă melodia puternică mă zmulge din carapacea stării de nestare. Ce fac? Rock’n'Roll cafe, lume, fum, gălăgie și eu. Nu-mi găsesc locul, deci mă retrag din nou în carapace.

Bang! Bang!

Se deschide ușa.

„Ce nu-ți place să faci?”, întreabă bărbatul perfect prin imperfecțiunea lui.

„Să stau în carapace”, spun în gând. Tac. Schițez un zâmbet jalnic. Cuvintele mi se dau greu când vreau să plâng și nu pot.

„Pictează!”. Privirea adâncă provoacă un dor nebun de viață. Dar se izbește de ceva tare și rece. Carapace.

Sorbesc dintr-un lichid siropos și albastru.

And she holds her pain inside…