***

Uneori părerea cuiva despre tine este atât de diferită de felul în care îți percepi propria persoană, încât în momentul în care o afli, parcă te detașezi de tine, te privești dintr-o parte, te analizezi prin ochii altcuiva și… ți se dezgustă sau te îndrăgostești de ceea ce pretinde a fi tu în concepția lumii…

***

Îmi este o persoană apropiată și străină în același timp… Țin mult la părerea sa, deși nu întotdeauna sunt de acord… Am fost atât de impresionată de felul în care mă vede, încât n-am rezistat tentației să-mi „înveșnicesc” portretul

———————————————————————————————————————————————–

„Destul de complicat să te descurci din prima cu ea. Nici nu prea sesizezi pe cine ai în faţă: o puştoaică din generaţia Pampers sau o femeie aşezată cu toate puse la locul lor. Nu, toate nu sunt puse la locul lor, în nici un caz. Aici e şi farmecul comunicării cu ea, iar cine trece de momentul comunicării, află lucruri foarte interesante.

Gusturile ei depăşesc de departe ceea ce se crede despre ăştia mici – primul semn de întrebare îţi bate la uşă atunci când afli ce muzică ascultă. Şi să-i zici că-i învechită, n-ai cum… Nu se poate, dar nici nu e adevărat…

Aparenţele înşeală serios în cazul ei. Privirea-i rece te trimite la păscut pentru că habar n-ai ce zace acolo. Şi dacă ţi se pare că ai înţeles ceva, după, înţelegi că ţi se pare doar. Liniştea din ochii săi te ţine în gardă, dar garda parcă te cheamă s-o rupi şi să sari dincolo. Iar dincolo… Nu ştiu, că n-am fost!

De fapt, este un om și o femeie care este femeie și se comportă ca atare. Și față de care trebuie să te comporți exclusiv ca față de o femeie. S-o venerezi, s-o ignori, s-o iubești și s-o bați. Gingas, dar s-o bați. Anume așa se va instaura pacea interioară între respectivul aspirant și ea…”

Mi-e așa de greu să urmăresc zilnic oameni care, având viața în mâinile lor, o privesc, oftează, o pun în buzunar și merg mai departe…

Și nu mă refer la faptul că toți trebuie să atingă Everestul, să-și deschidă afaceri, să-și ia de cumătri politicieni, să aibă mașini luxoase și casă cu 3 etaje la telecentru… Dar măcar… să fie cât de cât fericiți, mulțumiți măcar de ceva în viața asta…

Oameni care se trezesc dimineața lângă persoane pe care nu le iubesc, merg la servicii prost plătite, care nici măcar nu le sunt pe placul sufletului… Sau și mai trist… Oameni relativ tineri, care nu au văzut în viața lor marea decât de pe litoralul Ucrainei, dar poate nici atât… Care nu-și permit să meargă la un restaurant nici măcar o dată în 5-10 ani… Oameni chinuiți, triști, disperați, dar zombați… nefericirea nu și-0 arată nici măcar în oglindă…

E dureros să urmărești astfel oameni… Îți vine să-l tragi pe fiecare de mână, să-l zdruncini de umeri: „De ceee????” De ce  nu ai curaj să trântești ușa în nasul soțului nespălat și beat, în fața soției curve și cu gură de șarpe, în fața serviciului istovitor și neiubit, în fața prietenilor profitori și falși, în fața a tot ce te dezgustă și a tot ce a devenit, din nicăieri, viața ta??? De ce?…

Știu că e ușor de zis… Și cu ce drept judec viața altora?…

Să vrei. Trebuie să ai curaj să vrei. Când începi să vrei, pe jumătate ai. Acolo. În lumea care se deschide când încui seara ușa apartamentului pe dinăuntru.

Uneori doare să vrei. Alteori începi să vrei și în asta găsești tot ce ai vrut. Gata. Vrei. Acum nici nu mai trebuie să vrei. Dar continui să vrei, pentru că atunci când încetezi să vrei, simți nevoia să vrei iar.

Din momentul în care îți conștientizezi existența, vrei. De multe ori în a vrea găsești mai multă fericire decât în a obține ceea ce vrei. Iar când înțelegi asta, doare. Din nou. Și iar trebuie să începi să vrei. Ceva ce îți va fi și mai greu să obții. Ceva ce te va face mai mult timp să vrei.

Trebuie să ai curaj să vrei. Pentru că doare. Doare când vrei. Doare când nu vrei. Doare când ai vrut și nu ai avut. Doare când ai vrut, ai avut, dar ai înțeles că nu asta ai vrut. Doare, dar vrei.

În ultimul timp am fost mai mai puțin pozitivă, mai puțin zâmbitoare, mai puțin înțelegătoare și mai rătăcită în propriile gânduri decât altădată… O stare schimba pe alta de fiecare dată când soarele își schimba poziția pe cer, iar stările erau de fiecare dată mai ciocnite cap în cap… Un fel de schizofrenie incipientă… Și mereu, același gând: „De ce??? Eu doar nu sunt așa!”…

Nici cafeaua cu lapte, nici masajul, nici discuțiile cu persoanele speciale din viața mea, nici somnul, nici nesomnul, niciun film bun, nici „1984”, nici Beatles, Richard Marx, Rufus Wainwright, Noutilius Pompilius sau Agata Kristi nu mai erau în stare să mă facă să mă simt bine mai mult de 5 minute… Foarte grea și neînțeleasă stare…

***

Vineri spre sâmbătă, la ora 3.00, îmi iau zborul spre Marte. Merg acolo unde mă simt eu cel mai bine de mic copil… Acolo unde întâmpin primul răsărit și petrec ultimul apus… Acolo unde îmi place să țip ca pescărușul seara, pe plajă (aici urmează iminentul „prietenii știu de ce”)…

Vreau să mă întorc peste două săptămâni cu pieptul plin de aer care să-mi ajungă pentru mult timp înainte… Spre marea mea fericire, voi mai avea o mică evadare vara aceasta… Și vreau să trag și atunci mult aer în piept, cât pentru un an de zile…

Și mai vreau ca la întoarcere lucurile să… rămână la fel. Straniu, dar cea mai mare pierdere pe care am suportat-o anul acesta a fost pierderea optimismului… Mi s-a înfipt în vene o stare aproape cronică de „și azi ce se mai întâmplă?”…

***

citeşte mai departe

Stă în mine un țipăt, gata-gata să se rupă de pe buze… Nu știu de unde izvorăște…Nu știu ce îl oprește atâta amar de vreme să erupă…

Uneori, serile, mă simt bolnavă… așa de bolnavă moral… Este o stare de o tristețe grea și deasă… Parcă simt cum mi se împiedică respirația de pe buze, se rostogolește calică până pe la mijlocul gâtului și acolo se încâlcește cu țipătul nestrigat și… crește în el… Urăsc și mă complac totodată în starea asta… Pe cât e de grea, pe atât e de unică… Unica în care nu e loc de altcineva…

Senzație că sufletul sau ceea ce numim noi suflet, acolo, la mijlocul pieptului, este strâns într-un pumn mare și bătătorit… atât de vie această senzație…

Dar, aaahhh…. țipătul! În ce pădure să merg să-l smulg din mine cu mâinile pline de sânge, să-l tai cu o bucată de sticlă, găsită în glod…? Mi-a zâmbit tristețea… iar eu i-am zâmbit înapoi… Nu se poate să-i zâmbești, voi să nu-i zâmbiți… Ea, neiubită fiind prin esența ei, se atașează disperat de cei care au lipit-o măcar odată la piept…