În țara asta nu se poate să fii apolitic. Nu se poate să nu susții pe nimeni. Nu se poate să nu vrei „cu românii sau cu rușii”. Nu se poate să fii cu românii, că te urăsc rușii. Nu se poate să fii cu rușii, că te blochează pe facebook românii.

În țara asta nu se poate să fii Dr. Zhivago. Tu TREBUIE să fii cu cei albi sau cu cei roșii. Dacă ești cu unii, ești prost și trădător pentru ceilalți. Dacă ești cu ceilalți, ești prost și trădător pentru primii. Dacă nu ești nici cu unii, nici cu alții, ești prost și trădător pentru toți. Ești cum vor ei, numai nu neutru. Netru? Fuu. Asta nu e cool. Trebuie să fii în rând cu lumea, să buhnești de statuturi și piese patriotice de 3 ori pe an – de ziua unora sau a celorlalți, de alegeri și în fiecare zi.

Eu cred că filmul Doctor Zhivago e cel mai bun film din toate timpurile.

Și eu mai cred că dacă n-ați privit Fuck you Europe, ați pierdut multe în viață.

Eu am un hobby – să mă alint. Nu știu altă ocupație care ar putea aduce mai multă plăcere. Lucrez mult, dorm puțin, petrec puțin timp cu oamenii dragi, călătoresc puțin spre deloc, cu alte cuvinte – viața mea de zi cu zi corespunde tuturor calificărilor licențioase care i-au fost date de la Hristos încoace. Știu că la puțini situația e altfel. Iar în aceste condiții, micile plăceri pe care ni le oferim sunt în măsură să compenseze cu vârf și îndesat „chinurile” zilnice.

Așa am ajuns să accept cu mare plăcere invitația Doinei de a vizita salonul Wellness Land. Și tot așa m-am pomenit după o noapte nedormită și o zi grea de muncă în mâinile celui mai iscusit masor de pe fața pământului. Nu exagerez. În momentul în care corpul meu s-a pomenit în mâinile lui Oleg exact asta am simțit! Altceva e să mă întrebați de câte ori am fost în viața mea la masaj general, dar nu asta contează acum.

Așadar, Wellness Land. Pentru novici alde mine în lumea saloanelor fițoase, mă așteptam să mă doboare de la intrare un iz de glamour inaccesibil muritorilor de rând. Ce dezamăgire plăcută! Un personal de ți-e mai mare dragul și o atitudine de-ți vine să nu mai ieși de acolo. Dar am ieșit. Cu gândul că mă întorc. Numaidecât mă întorc.

La țanc a picat concursul Wellness Land. Cum? Tu încă nu ai dat like?!

Dacă mă ajută Dumnezeu (dar el o să mă ajute, că el ține cu mine) și prietenii să câștig, o să devin „postoyanyi client” Wellness. Dacă nu, totuna devin. Că acolo e cel mai bun masor din lume. Și acolo se face cel mai bun masaj facial (aici chiar sunt cunoscător). Și Nata zicea că învelirea în ciocolată care se face la ei e ceva pur și simplu ireal de plăcut și relaxant. Săptămâna asta fac tot posibilul să încerc și eu minunea.

Ne vedem la Wellness, lume!

„Bang! Bang!”

Într-o clipă melodia puternică mă zmulge din carapacea stării de nestare. Ce fac? Rock’n'Roll cafe, lume, fum, gălăgie și eu. Nu-mi găsesc locul, deci mă retrag din nou în carapace.

Bang! Bang!

Se deschide ușa.

„Ce nu-ți place să faci?”, întreabă bărbatul perfect prin imperfecțiunea lui.

„Să stau în carapace”, spun în gând. Tac. Schițez un zâmbet jalnic. Cuvintele mi se dau greu când vreau să plâng și nu pot.

„Pictează!”. Privirea adâncă provoacă un dor nebun de viață. Dar se izbește de ceva tare și rece. Carapace.

Sorbesc dintr-un lichid siropos și albastru.

And she holds her pain inside…

Mulțumesc, Nicu.

Ladies and Gentlemen of the class of ’99
If I could offer you only one tip for the future, sunscreen would be
it. The long term benefits of sunscreen have been proved by
scientists whereas the rest of my advice has no basis more reliable
than my own meandering
experience…I will dispense this advice now. Enjoy the power and beauty of your youth; oh nevermind; you will not
understand the power and beauty of your youth until they have faded.
But trust me, in 20 years you’ll look back at photos of yourself and
recall in a way you can’t grasp now how much possibility lay before
you and how fabulous you really looked….You’re not as fat as you
imagine. Don’t worry about the future; or worry, but know that worrying is as
effective as trying to solve an algebra equation by chewing
bubblegum. The real troubles in your life are apt to be things that
never crossed your worried mind; the kind that blindside you at 4pm
on some idle Tuesday. Do one thing everyday that scares you Sing Don’t be reckless with other people’s hearts, don’t put up with
people who are reckless with yours. Floss Don’t waste your time on jealousy; sometimes you’re ahead, sometimes
you’re behind…the race is long, and in the end, it’s only with
yourself. Remember the compliments you receive, forget the insults; if you
succeed in doing this, tell me how. Keep your old love letters, throw away your old bank statements. Stretch Don’t feel guilty if you don’t know what you want to do with your
life…the most interesting people I know didn’t know at 22 what they
wanted to do with their lives, some of the most interesting 40 year
olds I know still don’t. Get plenty of calcium. Be kind to your knees, you’ll miss them when they’re gone. Maybe you’ll marry, maybe you won’t, maybe you’ll have children,maybe
you won’t, maybe you’ll divorce at 40, maybe you’ll dance the funky
chicken on your 75th wedding anniversary…what ever you do, don’t
congratulate yourself too much or berate yourself either – your
choices are half chance, so are everybody else’s. Enjoy your body,
use it every way you can…don’t be afraid of it, or what other people
think of it, it’s the greatest instrument you’ll ever
own.. Dance…even if you have nowhere to do it but in your own living room. Read the directions, even if you don’t follow them. Do NOT read beauty magazines, they will only make you feel ugly. Get to know your parents, you never know when they’ll be gone for
good. Be nice to your siblings; they are the best link to your past and the
people most likely to stick with you in the future. Understand that friends come and go,but for the precious few you
should hold on. Work hard to bridge the gaps in geography and
lifestyle because the older you get, the more you need the people you
knew when you were young. Live in New York City once, but leave before it makes you hard; live
in Northern California once, but leave before it makes you soft. Travel. Accept certain inalienable truths, prices will rise, politicians will
philander, you too will get old, and when you do you’ll fantasize
that when you were young prices were reasonable, politicians were
noble and children respected their elders. Respect your elders. Don’t expect anyone else to support you. Maybe you have a trust fund,
maybe you have a wealthy spouse; but you never know when either one
might run out. Don’t mess too much with your hair, or by the time you’re 40, it will
look 85. Be careful whose advice you buy, but, be patient with those who
supply it. Advice is a form of nostalgia, dispensing it is a way of
fishing the past from the disposal, wiping it off, painting over the
ugly parts and recycling it for more than
it’s worth. But trust me on the sunscreen…

Sunt lucuri pe care, oricât aș vrea, NU POT să le retrăiesc. E mai presus de mine. Sunt locuri în care nu pot să mă întorc. Oameni pe care nu pot să-i revăd. Cântece pe care nu pot să le ascult.

De câte ori vreau să mă întorc la școală… Să intru în fiecare cabinet care m-a primit, cuminte, 11 ani de zile… În cabinetul claselor primare, în cabinetul de limbă română, în cel de limbă rusă, în cabinetul mămicăi mele… Să-mi cuprind profesorii atât de dragi, să mă așez în prima bancă din mijloc, să stau sub teiul din curtea școlii… De câte ori vreau, dar nu pot.

De câte ori vreau să mă întorc și la facultate… De fiecare dată când trec pe strada Mateevici vreau să urc la etajul 4 din blocul central al universității care mi-e atât de dragă și care mi-a dat atât de multe… Oameni, în primul rând, care au intrat în viața mea și au schimbat-o cum au știut ei mai frumos. Să merg în cantina de la subsol, să beau un ceai negru cu prietena mea, Sofica, și să ne mustre conștiința că întârziem la ore… Să stau în sala de lectură de la etajul II și să pregătesc, pe ultima sută de metri, proiectul de care depinde nota de la sfârșit de an… Să lucrăm din noapte în noapte cu Alina, ca să organizăm cel mai frumos bal al bobocilor… Să nu ne despărțim zile și nopți cu Ion, Ion, Viorica, Vasea, Alex, să inventăm glume și scenarii pentru TVC… Și pur și simplu să ne distrăm, cum doar la căminul jurnaliștilor se poate… Să mai stau de vorbă cu tanti Musea de la „vahtă” și să mai ascult povestirile ei interesante despre politicieni și jurnaliști de renume, care s-au perindat și ei prin celebrul cămin 6… Să merg la mare cu cei mai veseli, buni și nebuni „sindicaliști” ai USM… Să hrănesc, din nou, câinele bolnav din fața blocului central… Asta dacă mai trăiește. Și.. nu pot.

Iar pozele… Voi des revedeți pozele voastre din copilărie, adolescență? Eu nu. Pentru că, iarăși, nu pot.

Dar de câte cântece fug…  Și dacă întâmplător le aud undeva, în vreun local sau în transport, îmi pun căștile în care să aud orice altceva, numai nu asta.

De oameni nici nu mai spun. Oamenii care au rămas în trecut, fie și din cel mai simplu motiv – timp, nu e timp, cu cât mai mult timp trece, cu atât mai greu îmi vine să-i revăd.

Nu pot face toate lucrurile astea pentru că doare. E straniu, e complicat. Fie vorba și despre oameni, perioade, amintiri foarte frumoase – tot ce e din trecut doare din imposibilitatea de a le întoarce. Iar mimarea unei retrăiri doare mai tare decât mimarea unui soi de indiferență. E greu, complicat de explicat. Nu știu dacă mai simte cineva astfel. Dacă da, mi-ar fi mai ușor să-mi fie greu. Că oricum nu pot.